Learning via Subtitling:
Software & Processes for Developing
Language Learning Material based on Film Subtitling
Minerva
Home PageDocument LibraryEvent CalendarUser ForumsWeb LinksSite MapFAQ_MENU_LABEL_LOGIN
Παρασκευή, 21 Σεπτέμβριος 2018
  Cautare
Home PagearrowMetode si AbordariarrowFolosirea Traducerii in Orele de Limbi Straine

EnglishRomanaSpanishportuguesehungarianΕλληνικά

HOU
CTI
Universitat Autonoma de Barcelona (UAB)
The Transilvania University of Brasov (UTBv)
University of the Algarve (UALG)
Roehampton University
University of Pecs
 

Folosirea Traducerii in Orele de Limbi Straine Imprimare E-mail
Predominanta abordarii comunicative incepand cu anii '80 (Howatt, 1984) a condus, printre altele, la excluderea limbii native in clasa.Traducerea, care a fost excesiv folosita in predare si supraevaluata in testarea limbilor straine, a fost pe buna dreptate criticata ca si metoda de invatare a limbilor straine. De exemplu, Richards si Rogers (1986) au afirmat ca traducerea ca si metoda poate promova concentrarea asupra textului sursa, astfel descurajand gandirea direct in limba care este invatata. Cu toate acestea, folosirea ei a fost reconsiderata datorita accentului pus pe valoarea sa ca activitate comunicativa de mediere (Hatim si Mason, 1997). Mai mult, includerea activitatilor de traducere in planul de invatamant al limbilor straine trebuie sa fie benefica, deoarece, conform lui Hurtado (1999), ajuta la dezvoltarea intelegerii la citire si a expresiilor scrise, promovarea cunostiintelor lingvistice si a dezvoltarii competentei culturale. Textul care trebuie tradus in cadrul activitatii propuse aici are anumite caracteristici care il deosebesc de textul scris „traditional”, care este folosit in mod obisnuit in exercitiile de traducere. Caracteristicile care disting textul audiovizual pot fi rezumate dupa cum urmeaza (Sokoli, in curs de publicare):
  • Receptia prin intermediul a doua canale: acustic si vizual
  • Prezenta semnificativa a elementelor nonverbale
  • Sincronizarea intre elementele verbale si nonverbale
  • Aparitia pe ecran – Material reproductibil
  • Succesiunea predeterminata a imaginilor in miscare – Material inregistrat

Combinatia canalului acustic si vizual impreuna cu elementele verbale si nonverbale duce la patru componente de baza ale textului audiovizual: acustic-verbal (dialog), acustic-nonverbal (semne, sunete), vizual-nonverbal (imagine) si vizual–verbal (subtitrarea). Relatia spatio-temporala intre aceste patru componente poate fi reprezentata in figura 1, in care sagetile reprezinta relatiile existente intr-un text audiovizual iar sagetile intrerupte reprezinta relatiile stabilite de catre cel care subtitreaza:

 

Figura 1: Relatiile dintre cele patru componente de baza ale textului AV subtitrat (ibid)

Cerinta de sincronizare intre aceste componente impune anumite constrangeri de spatiu si timp, care conduce la imposibilitatea unei traduceri cuvant cu cuvant. Astfel, studentul/cel care subtitreaza este eliberat de „cerinta de fidelitate” si este fortat sa se concentreze asupra expresiilor auzite. Mai mult, in cazul traducerii audiovizuale, contextul (de exemplu expresiile faciale si miscarile, intonatia) nu pot fi trecute cu vederea astfel obligand elevul sa le ia in considerare cand traduce.

 


Design and Implementation: CTI
To deploy this web portal, certain open source products have been utilized, under the terms of the GNU/GPL.
Please see the detailed copyrights list.
Terms of Use